
allabar [JH.] allabar [Ri. y PSil.]
Allábate, verdura, qu’hai ñabos nel pote. [Fabriciano.]
La fía l’alcalde, como nun hai quien la alabe, failo so padre. [LC.]
Pol alabáu dexé al conocíu y vine arrepentíu. [Fabriciano.]
Quien ñon s’alaba, de ruin se muere. [JH.]