
ferreiru [Sd. Qu. Tb. Sm. Md. Bab. Pzu. PSil. An. Pr. Sl. Vd. Tox. Vg. Mar.] +ferriru [Cp. Bi. Llg. Ay. Ll.] +firriru [Ri.] ferrero [Ar.] firreiru [Oc.] herreru [Lln. Pa.] //ferreiro [Eo. Mánt.]
De ferreiru a ferreiru nun pasa dineiru. [An.]
El ferreru la mandición, cuando tien fierru non tien carbón. [Cb.]
En casa’l ferreiru cuchillu de palu. [Sm.]
El ferreru siempre ta negru. [LC.]
Tras semana de yunque de ferreru, dormi al son el perru se dice por el hábito a una cosa. [LC.]
A mió compadre el ferreru.
Ex Carlos III 101